Acest articol este dedicat iubitorilor de ciocolata. Deci tuturor pentru ca nu cred ca este om de la Dumnezeu sa nu iubeasca ciocolata. Iar daca nici dupa articolul asta nu o sa dai o fuga pana la primul chiosc pentru ca ti-a scazut glicemia, nu stiu cand o sa te mai duci.

(more…)

Experienta unica traita pe un stadion de fotbal cand un jucator este aclamat cu fair-play de tribune intregi (si civilizate, am mai adauga aici) poate fi traita si dincolo de portile arenei. Poate parea paradoxal, dar aceasta este experienta pe care cei de la Nike au reusit sa o reconstruiasca prin intermediul unei aparent banale cutii de pantofi.

(more…)

Pentru ca suntem pasionati de design si de packaging si ne place sa intelegem simbolistica ambalajelor din diferitele colturi ale lumii, azi va oferim o lectie de cultura a packaging-ului. Vom analiza, asadar, care sunt lucrurile pe care trebuie sa le luam in considerare daca vrem sa producem ambalaje relevante pentru cel mai mare stat european, Rusia.

(more…)

Dupa cum probabil stiti deja, colectivul Pastel e preponderent feminin. Prin urmare, pe la birou se aud destul de des discutii despre ce lucruri frumoase am mai vazut pe-aici si pe aiurea, cum ar fi cel mai recent catalog Ikea, noile vizualuri institutionale L’Oreal Professionnel, sortimente de ceai si canile din care le savuram si multe, multe altele din aceeasi gama. Apeland la sloganul Boing Boing, fiecare avem propriul nostru “directory of wonderful things”.

Am citit, de asemenea, in ultima vreme, zeci de articole despre criza si felul in care jucatorii din toate domeniile economice se adapteaza la regulile recesiunii. Ei bine, in acest trend se inscriu doua lucrari recente prinse intr-o polemica interesanta. Este vorba de articolul lui Michael Cannell – Design loves a depression, publicat in NY Times, caruia Murray Moss i-a raspuns in Design Observer cu Design hates a depression.

Ok… ce se intampla cu designul pana la urma? Intr-o singura fraza, pozitia lui Cannell pare sa fie: noua generatie de designeri sufera de diva-ism si creaza lucrari fara simt practic, cotate la preturi obscene, dar din fericire criza ii va forta sa revina cu picioarele pe pamant. Exemplele sale sunt: scaunul Corallo ($8,910) de Fernando si Humberto Campana sau Polder Sofa ($10,615) de  Hella Jongerius. La prima vedere costul pare atat de out of our league ca nici nu-ti vine sa dai click pe link. Dar e vorba de un alt nivel de design, asa cum sustine si Moss. 

Design-ul, desi implica automat functionalitate, incepand de la nivel conceptual, s-a indepartat de rolul sau original, pe care inca il joaca cu succes Ikea, de a aduce confort “celor multi”. Atat de mult incat a devenit nota distinctiva tocmai fata de mediu, fata de functionalul in sens restrans. Da, o perioada Martha Stewart si Ikea au realizat trecerea de la decent la confortabil… apoi lucrurile au mers mai departe. Designul e un domeniu viu si in continua schimbare pentru ca aparent poate fi ‘implementat’ cu succes oriunde. Dar tocmai caracterul sau firesc, faptul ca se poate extinde oricat intre mic si mare, genereaza exagerari in ambele directii. Si ajungem la fotolii realizate din sarma indoita manual care costa cat un rinichi… sau la minimalism. 

Cel mai probabil e greu de spus daca o criza afecteaza totusi cumva designul. Pentru ca intr-o anumita masura, in design exista intotdeauna o criza marcata de dorinta continua de a schimba standarde si de a reinventa. Nu am ajuns nici la un maxim al functionalitatii inca, nici la unul al esteticului.

Este foarte posibil ca o criza sa duca la aparitia unui val de retaileri de mobilier si decoratiuni interioare. Insa designul retail pleaca intotdeauna de la nevoile consumatorului, pe care se straduieste sa le acopere. De aceea foloseste, in general, solutii ‘foolproof’, pre-testate, pre-aprobate. Insa lucrarile care dezechilibreaza, care dau directii noi, e foarte posibil sa nu aiba vreo legatura cu ce isi doresc oamenii… inca. Si abia atunci sa il inventeze.

Voi ce credeti? Poate am citit eu prea mult despre estetica lui Kant in ultima vreme si nu vad padurea de copaci.

Saptamana care a trecut m-am ocupat de recrutarea unui nou art, pentru perioada in care Mariuca se bucura de Mara… si nu numai . Ei bine, am procedat destul de firesc: am postat anunt pe BestJobs, am verificat CV-urile, am cerut portofolii si apoi am invitat la interviu candidatii cu lucrari bune in portofoliu… sau cel putin promitatoare.

La interviu am tinut mi se raspunda, printre altele, la urmatoarea intrebare: de unde te documentezi legat de domeniu? Trenduri, tehnici de lucru, tutoriale, stiri?

Statistic, a castigat DeviantArt care a aparut in aproximativ 70% din raspunsuri. Pe locul doi, la distanta, s-a instalat Lurzer’s Archive. The honorable loser a fost Smashing Magazine cu o singura mentiune, si de altfel singura publicatie relevanta de pe web, care a fost mentionata.

Prin urmare, o sa enumar cateva resurse la care noi apelam constant. Si prin noi nu ma refer doar la departamentul de creatie, ci si la project manageri.

1. The Dieline

Prezinta exemple superbe de packaging, care de cele mai multe ori pornesc de la solutii inovatoare: fie ca ne referim la cromatica, stante, sau copy. Ne place tocmai pentru ca in fiecare pack reusit se imbina atat de multe elemente de know-how. (more…)

Dupa prima strigare, se pare ca ne vom ocupa de un repackaging super fain. Nu putem sa va zicem nimic mai mult, pana cand nu avem “docomentul” semnat, dar abia asteptam sa va aratam la ce am mai muncit. Suntem siguri ca e un brand cu care va intalniti mai mereu, asa ca o sa va aduceti des aminte de noi, mai ales in masa de pranz.