Marketerii au acum o noua modalitate de a transforma utilizatorii din online in clienti offline. Este vorba de un program de e-learning adresat copiilor, prin care acestia isi pot transforma rezultatele bune la invatatura in produse prin intermediul unui sistem de puncte. Tranzactiile se realizeaza in baza cardului de credit al parintelui, fara de care nu se poate realiza inscrierea in program.

Platforma, al carei scop este sa motiveze activitatile educative ale copiilor, se numeste Smartycard. Inovativitatea sa consta tocmai in faptul ca extinde interactivitatea din mediul online la activitati concrete, palpabile. Corelarea dintre educatie si notiunea de castig, implementata astfel, se sedimenteaza mult mai repede, pavlovian aproape.

Pe termen lung, astfel de programe ar putea avea o influenta considerabila asupra comportamentului de consum a beneficiarilor lor. Targetul Smartycard este constituit din copiii cu varste cuprinse intre 9-12 ani, care vor deveni curand adolescenti – indivizi cu putere de cumparare. De aceea, companii importante sunt dispuse sa se implice in acest proiect, care a atras deja branduri ca iTunes, Club Penguin sau BellaSara.

Punctul cel mai atractiv al programelor de acest tip, pentru noi ca agentie, tine de cresterea valorii pe viata a clientului. E drept ca in piata romaneasca si mai ales in situatie de criza, asemenea termene par foarte indepartate. Dar solutiile pe termen scurt, desi rezolva situatii punctuale, pot eroda valoarea brandului in timp. Ori o strategie responsabila ar trebui sa urmareasca tocmai consolidarea acestuia si dezvoltarea sustenabila.

Mai multe despre felul in care marketerii abordeaza segmentele tinere de consumatori pe Media Awareness Network.

Articole similare: Noua generatie de promoteri

Sursa: Springwise

Nu cred ca tine de politica de CSR a companiei, dar e cu siguranta o idee buna: Google a cumparat… o fabrica de hartie. Am aflat stirea la sfarsitul saptamanii trecute (da, stiu ca a trecut ceva timp )de pe TechCrunch. Tranzactia, de aprox. 40 mil. eu a fost confirmata si de Reuters.

De ce mi s-a parut o super idee?

1. Exista oare o dovada mai buna ca we’re all going online? Pare semnul unui nou tip de revolutie industriala: se inchid fabricile de hartie, se deschid depozite de date. E drept, notiunea de ‘depozit’ nu suna foarte atractiv. Dar data storage inseamna totusi free ready-available information. Comunicare si copacei .

2. Este cel mai bun exemplu de dezvoltare durabila pe care l-am auzit recent. Solutia nu e sa inlocuim ce e vechi, ci sa il adaptam la noul nostru mod de functionare. Practic industria nu se schimba cu totul ci se optimizeaza. Pastram ce am invatat si ducem totul cu un pas mai departe. Pare cel mai firesc mod de abordare a schimbarilor rapide din ultima vreme pentru ca… lucrurile nu se pot schimba, in general, la fel de repede cum se schimba opinia noastra despre ele. Ne raportam la o piata functionala, cu branduri construite in timp, la o infrastructura in care s-au investit fonduri zeci de ani. Oricat de inovativi am pretinde ca suntem, traim totusi intr-un mediu cu lucruri ‘gata facute’ care nu pot disparea peste noapte. Chiar daca sunt nocive pentru natura, chiar daca functioneaza doar din inertie, nu le putem eradica pur si simplu. Si atunci? Le imbunatatim pana ating sau noile noastre standarde. E un process continuu.

3. It makes a statement. Pe langa faptul ca va creste profitabilitatea companiei datorita avantajelor logistice, tranzactia reprezinta si o super comunicare de marketing. Ce modalitate mai buna de a arata ‘clientilor’ tai ca iti traduci valorile de brand in actiuni concrete? Aici este de fapt the brilliance of it: tranzactia e profitabila strict pentru ca va permite extinderea operatiunilor companiei, dar in acelasi timp are valoarea adaugata de brand statement.

Nu stiu pe voi, dar pe mine reclamele de la televizor nu ma mai deranjeaza. In parte pentru ca nu am televizor, dar chiar si atunci cand ma nimeresc in fata vreunuia. Ele doar sunt… acolo. Nu tiuie mai mult decat te-ai astepta, nu vibreaza, nu iti atrag atentia. Nu ma deranjeaza pentru ca nu le mai observ. Doar de-asta 63% din consumatori cred ca brandurile mai bine ar face altceva cu bani decat sa cumpere spatiu de media la TV. 

Ceea ce, in schimb, ma deranjeaza cu adevarat, e invadarea intimitatii, fara pre-aprobare sau preaviz. Iata si exemplul care m-a determinat sa scriu acest post. Am fost in decembrie la o petrecere de Craciun a unui client al agentiei, alaturi de o alta colega. Evenimentul avea loc intr-un club elegant din Bucuresti si invitatii erau angajati si parteneri de afaceri ai clientului nostru. Am mers, am socializat putin, apoi ne-am retras la o masa pentru discutii. La scurt timp a aparut o tanara draguta care ne-a cerut datele de contact. Ne-am gandit, bineinteles, ca clientul vrea sa aiba o lista a persoanelor care au participat, ca sa poata face evaluarea evenimentului, sa calculeze ROI, etc, ca atare i-am raspuns. Seara decurge bine, evenimentul ia sfarsit si… a doua zi incep mesajele. Cam 2-3 pe zi pana la Revelion, apoi au scazut simtitor. SMS-urile (care inca vin din cand in cand) contin date despre evenimente ce urmeaza sa aiba loc in clubul cu pricina. Sictirita, in a patra zi de ceea ce pareau a fi tiuieli continue si fara rost ale telefonului meu mobil, m-am hotarat sa fac ceva pentru a schimba situatia. Am sunat la club si am m-am plans ca primesc “newsletterul” lor pe mobil fara sa-mi fi dat acordul. Am explicat faptul ca o reprezentanta a lor mi-a luat datele de contact, fara sa se prezinte, sa imi spuna la ce vor fi folosite, sau sa imi ceara acordul pentru a ma contacta, si ca in contextul respectiv nu am solicitat mai multe informatii pentru ca eram la o petrecere privata a unuia dintre clientii nostri (pe care nu obisnuim sa-i intrebam de ce ne vor numarul de telefon). Apoi, i-am rugat sa ma stearga din lista de contacte pentru ca nu sunt genul meu si nu planuiesc sa mai trec pe-acolo foarte curand. Cererea mea a fost simtitor ignorata. 

Ce greseli de marketing s-au facut in tot scenariul asta? One big one: lipsa de respect fata de intimitatea si nevoile clientului. Au avut o multime de puncte de contact prin care ar fi putut sa ma faca sa imi placa clubul lor: de la decor, la comportamentul personalului, meniu sau muzica. Nu au reusit prin niciunul, asta e, nu ne potrivim. Dar au reusit totusi sa ma inscrie in baza de date. Una peste alta, good for them. De aici incepe partea cea mai rea. Nu m-au sunat sa imi ceara politicos feedback… desi le-as fi raspuns. Nu mi-au trimis un mail prin care sa imi ofere posibilitatea sa ma abonez la newsletter. S-au gandit ca… sigur e mai eficient sa dea sms-uri si cine vrea le citeste, cine nu, nu. Ei bine… isn’t that cute… but it’s WRONG!

Nu presupune ca vreau sa primesc mesajele tale! Nu presupune ca ma intereseaza ofertele tale! Nu presupune ca daca m-am nimerit in clubul tau sigur mi-a placut doar pentru ca ai o pozitionare premium! Nu presupune ca poti sa comunici cu mine oricand ai tu ceva de spus! 

Tocmai de-asta am ales noi marketingul experiential. Suntem, la randul nostru, clienti pentru mii de alte companii si toate au acum la dispozitie cai mult mai directe de a ajunge la noi decat o reclama la TV. Mobilul e una din ele. Mobilul la care te uiti asteptand sa te sune oamenii iubiti, la care ai aflat prima data nota de la admitere si care e primul lucru la care apelezi cand ajungi vara pe plaja si vrei sa-ti imparti bucuria cu cineva. Da, e nevoie sa cream o legatura puternica intre lucrurile de care indivizii sunt atasati emotional si brandurile pe care le promovam. Dar pentru asta e nevoie de strategii inteligente si de construirea unei relatii. Ori asta pleaca de la o experienta autentica, placuta si memorabila. Nu de la un sms sters cu enervare pentru ca nu poti sa-l cataloghezi ’spam’.

Imaginea a fost preluata de aici.

Brandurile care se promoveaza prin sisteme de tip MLM se confrunta permanent cu provocarea crearii unor experiente memorabile consumatorilor. Dupa parerea mea, acesta este un exemplu bun. Enjoy: Un brand cu experienta