Pe scurt, sistemul functioneaza astfel: produsele sunt insotite de un cod care odata inscris pe site-ul companiei releva informatii despre produs: locul din care provine, procesul de productie, ingrediente si chiar persoanele care s-au implicat direct in realizarea lui.

Consumatorul intra astfel in legatura directa cu maniera de lucru a brandului si este fidelizat de experienta autenticitatii. Relatia cu brandul ca logo se transforma intr-o relatie cu latura umana a companiei. Spre exemplu Crop to Cup ofera posibilitatea de a interactiona direct cu fermierii care ingrijesc arborii de cafea. Poti sa vorbesti cu ei si sa vezi poze cu familiile lor. Ori intr-o astfel de situatie nu ramai indiferent si nu privesti brandul ca pe oricare alt obiect care ocupa un raft de retailer. Intelegi ca te bucuri de produsul muncii unui om, care traieste din faptul ca tu cumperi.

Primul efectul foarte smart al politicii de transparenta este faptul ca genereaza aceasta asociere intre a cumpara si a genera un beneficiu direct pentru altcineva. Facand lucrurile de zi cu zi ajuti pe cineva: exista un fermier undeva care isi poate intretine familia pentru ca tu iti bei cafeau de dimineata. Cum mai poti renunta la ea atunci? Ce-o sa faca bietul fermier?

Al doilea efect e faptul ca genereaza incredere in calitatea produsului. Fie ca e vorba de produse organice sau de alimente simple, comercializate de retaileri, faptul ca poti afla unde, cum si de catre cine sunt produse creaza un confort psihologic pentru consumator. De obicei acesta nu stie exact ce diferentiaza produsele intre ele, insa trebuie sa aleaga unul singur din zecile disponibile pe raft. Acum alegerea ii e usurata atat datorita continutului informational, dar mai ales de catre atasamentul emotional produs de acesta.

Prin urmare, noi incurajam toate initiativele de adoptare a unei politici de transparenta, din moment ce suntem cu totii smart consumers cu un apetit pentru smart brand experiences si comunicare.

Consumator vs. cumparator – care e diferenta?

Cause Related Marketing – strategia potrivita pe timp de criza?

Experienta eco in retail

Sursa: Springwise

Senzatia de experienta personala pe care o genereaza mentine in ascendenta trendul „handmade”.

Noua linie Victoria’s Secret ilustreaza foarte bine cazul. Este vorba de produse de ingrijire dedicata femeilor. Prin urmare, s-a optat pentru un fond alb, curat si o identitate vizuala roz – combinatie asociata aproape instantaneu cu notiunea de feminitate.

The creative touch este dat insa de typography si copywriting – unitare prin faptul ca sunt adresari directe si personale. Comunicarea incepe cu „you want…”, pune accentul direct pe client, pe asteptarile lui, nu pe caracteristicile brandului/produsului. Textul este scris de mana, creeaza senzatia ca ti se adreseaza omul/echipa din spatele produsului, nu o entitate straina, brandul. Componenta de responsabilitate intregeste comunicarea.

Imaginea rezultata este a unui produs „caring”. Pare bizar sa spui despre un produs ca „i-ar pasa” dar avem in fata toate elementele:

• adresare directa,
• ton casual,
• vizual personal,
• dovada de responsabilitate prin folosirea unor materiale eco si ingrediente organice,
• rezultate directe asupra consumatorului, prin efectele de ingrijire.

Am facut un sondaj prin colectivul de fete din agentie si feedback-ul a fost 100% pozitiv. Da, am simti ca interactionam cu brandul respectiv. Suntem constiente ca este un produs de masa, dar modul de adresare te castiga pentru ca e o poveste despre what „you want…”. Aici simpla intalnire cu produsul e un moment autentic de brand experience.

Packaging descoperit pe TheDieline.

Mai multe despre packaging si felul in care acesta se integreaza in comunicarea in store in prezentarea Ioanei Mucenic.

Nu cred ca tine de politica de CSR a companiei, dar e cu siguranta o idee buna: Google a cumparat… o fabrica de hartie. Am aflat stirea la sfarsitul saptamanii trecute (da, stiu ca a trecut ceva timp )de pe TechCrunch. Tranzactia, de aprox. 40 mil. eu a fost confirmata si de Reuters.

De ce mi s-a parut o super idee?

1. Exista oare o dovada mai buna ca we’re all going online? Pare semnul unui nou tip de revolutie industriala: se inchid fabricile de hartie, se deschid depozite de date. E drept, notiunea de ‘depozit’ nu suna foarte atractiv. Dar data storage inseamna totusi free ready-available information. Comunicare si copacei .

2. Este cel mai bun exemplu de dezvoltare durabila pe care l-am auzit recent. Solutia nu e sa inlocuim ce e vechi, ci sa il adaptam la noul nostru mod de functionare. Practic industria nu se schimba cu totul ci se optimizeaza. Pastram ce am invatat si ducem totul cu un pas mai departe. Pare cel mai firesc mod de abordare a schimbarilor rapide din ultima vreme pentru ca… lucrurile nu se pot schimba, in general, la fel de repede cum se schimba opinia noastra despre ele. Ne raportam la o piata functionala, cu branduri construite in timp, la o infrastructura in care s-au investit fonduri zeci de ani. Oricat de inovativi am pretinde ca suntem, traim totusi intr-un mediu cu lucruri ‘gata facute’ care nu pot disparea peste noapte. Chiar daca sunt nocive pentru natura, chiar daca functioneaza doar din inertie, nu le putem eradica pur si simplu. Si atunci? Le imbunatatim pana ating sau noile noastre standarde. E un process continuu.

3. It makes a statement. Pe langa faptul ca va creste profitabilitatea companiei datorita avantajelor logistice, tranzactia reprezinta si o super comunicare de marketing. Ce modalitate mai buna de a arata ‘clientilor’ tai ca iti traduci valorile de brand in actiuni concrete? Aici este de fapt the brilliance of it: tranzactia e profitabila strict pentru ca va permite extinderea operatiunilor companiei, dar in acelasi timp are valoarea adaugata de brand statement.

Dupa cum probabil stiti deja, colectivul Pastel e preponderent feminin. Prin urmare, pe la birou se aud destul de des discutii despre ce lucruri frumoase am mai vazut pe-aici si pe aiurea, cum ar fi cel mai recent catalog Ikea, noile vizualuri institutionale L’Oreal Professionnel, sortimente de ceai si canile din care le savuram si multe, multe altele din aceeasi gama. Apeland la sloganul Boing Boing, fiecare avem propriul nostru “directory of wonderful things”.

Am citit, de asemenea, in ultima vreme, zeci de articole despre criza si felul in care jucatorii din toate domeniile economice se adapteaza la regulile recesiunii. Ei bine, in acest trend se inscriu doua lucrari recente prinse intr-o polemica interesanta. Este vorba de articolul lui Michael Cannell – Design loves a depression, publicat in NY Times, caruia Murray Moss i-a raspuns in Design Observer cu Design hates a depression.

Ok… ce se intampla cu designul pana la urma? Intr-o singura fraza, pozitia lui Cannell pare sa fie: noua generatie de designeri sufera de diva-ism si creaza lucrari fara simt practic, cotate la preturi obscene, dar din fericire criza ii va forta sa revina cu picioarele pe pamant. Exemplele sale sunt: scaunul Corallo ($8,910) de Fernando si Humberto Campana sau Polder Sofa ($10,615) de  Hella Jongerius. La prima vedere costul pare atat de out of our league ca nici nu-ti vine sa dai click pe link. Dar e vorba de un alt nivel de design, asa cum sustine si Moss. 

Design-ul, desi implica automat functionalitate, incepand de la nivel conceptual, s-a indepartat de rolul sau original, pe care inca il joaca cu succes Ikea, de a aduce confort “celor multi”. Atat de mult incat a devenit nota distinctiva tocmai fata de mediu, fata de functionalul in sens restrans. Da, o perioada Martha Stewart si Ikea au realizat trecerea de la decent la confortabil… apoi lucrurile au mers mai departe. Designul e un domeniu viu si in continua schimbare pentru ca aparent poate fi ‘implementat’ cu succes oriunde. Dar tocmai caracterul sau firesc, faptul ca se poate extinde oricat intre mic si mare, genereaza exagerari in ambele directii. Si ajungem la fotolii realizate din sarma indoita manual care costa cat un rinichi… sau la minimalism. 

Cel mai probabil e greu de spus daca o criza afecteaza totusi cumva designul. Pentru ca intr-o anumita masura, in design exista intotdeauna o criza marcata de dorinta continua de a schimba standarde si de a reinventa. Nu am ajuns nici la un maxim al functionalitatii inca, nici la unul al esteticului.

Este foarte posibil ca o criza sa duca la aparitia unui val de retaileri de mobilier si decoratiuni interioare. Insa designul retail pleaca intotdeauna de la nevoile consumatorului, pe care se straduieste sa le acopere. De aceea foloseste, in general, solutii ‘foolproof’, pre-testate, pre-aprobate. Insa lucrarile care dezechilibreaza, care dau directii noi, e foarte posibil sa nu aiba vreo legatura cu ce isi doresc oamenii… inca. Si abia atunci sa il inventeze.

Voi ce credeti? Poate am citit eu prea mult despre estetica lui Kant in ultima vreme si nu vad padurea de copaci.